Primarii rătăcitori s-au întors în PC

(Călăraşi) Aproximativ o lună şi jumătate ne mai desparte de alegerile locale din data de  10 iunie, iar mişcările de trupe sunt în floare. Primarii sunt înnebuniţi să mai candideze pentru încă un mandat, motiv pentru care fac gesturi care lasă de dorit, anunţă că vor candida pe listele unui partid dar până la alegeri revin de nenumărate ori asupra acestui gest. Pe 24 noiembrie 2011, primarul comunei Săruleşti, Niculae Ghedzira, primar ales pe listele Partidului Conservator, anunţa că va candida la alegerile de anul acesta pe listele PDL–ului. Îşi  motiva gestul, la vremea respectivă, cam aşa: „M-am hotărât să candidez luând în consideraţie mai multe obiective pe care comuna le are, şi când mă gandesc la obiective, pot să vă spun că este vorba un anumit tip de dezvoltare pe care sper în felul acesta  să o asigur mai mult decât am putut să o fac până acum, în primul rând m-a atras omul, domnul deputat Stelian Fuia, după aceea partidul, aceste elemente se vor echilibra şi n-am niciun fel de emoţii din acest punct de vedere. Noi suntem vecini acolo, interesele strategice ale zonei mă determină să cred că o alianţă pe care sunt condamnat, nu cred că există o variantă mai bună pentru zona Săruleşti, în acest moment, m-a determinat să gândesc în felul acesta, şi am convingerea că de aici încolo lucrurile vor merge mai bine în teritoriu.“  Ieri, 28 martie, primarul  Ghedzira a venit în conferinţa de presă a pardiului pe listele căruia a ieşit primar şi a anunţat că a revenit asupra deciziei şi va candida pentru PC pentru că cei de la PDL nu-i garantau candidatura  pentru încă un mandat în fruntatea Primăriei Săruleşti: „Deci eu am constatat în timp după ce am ieşit, după o mutare foarte bine calculată şi gândită, punând în balanţă ceea ce pierd şi ceea ce câştig, alături de dumneavoastră într-o altă conferinţă de presă, ceva mai la vale, şi am spus ceea ce am spus, şi nu neg nimic din ceea ce am afirmat acolo, numai că din momentul acela datele problemei nu au mai fost cele pe care noi le gândisem. Am constatat cu amărăciune când am fost la domnul Fuia, pe care-l respect în mod deosebit. În PDL nu mă mai dorea nimeni şi chestia asta, la un moment dat aşa, simţi, trăieşti un moment de singurătate, în zona unor oameni care încearcă să-ţi demonstreze prietenia, simpatia, aprecierea. Eşti dezamăgit, când constaţi că de fapt calculele lor au fost mai reci decât au fost ale mele, m-au ajutat, trebuie să recunosc lucrul acesta, nu la nivelul aşteptărilor, dar nu a însemnat totuşi nimic chestia asta, şi acum probabil că mai sunt nişte ajutoare de care probabil aş fi putut să beneficiez. Am luat luat hotărârea însă de a-mi la normal nu ca să perseverez într-una dintre greşeli, că eu nu zic că a fost neapărat o greşeală, datele problemei s-au schimbat în timp. Eram în Săruleşti primarul PDL-ului, şi împreună cu mine mai erau doi primari, eu eram pus de domnul Fuia, fostul viceprimar era pus de Obadă, încă un potenţial contracandidat al meu, nu mai contează de cine era pus, fără să ştim la un moment dat unii de alţii, şi ciudat face că deşi teoretic ar fi trebuit să fiu în relaţii rele cu contracandidaţii mei, noi discutăm, credem că suntem acolo concurenţi, nu adversari, şi nu ne vom duşmăni.“ Un alt primar care s-a reîntors “acasă” este primarul comunei Grădiştea, Alecsandru Boboc. Pe  7.11.2011 acesta declara că va candida la alegerile locale de anul acesta pe listele UNPR-ului, s-a răzgândit însă şi ieri a anunţat că nu a vorbit serios, ba mai mult a recunoscut că s-a prostituat politic. Acesta recunoaşte şi că din acest gest nu s-a ales decât cu un microbuz  şcolar: „Nu am plecat niciodată de la UNPR, a fost doar o declaraţie din dorinţa de a obţine un beneficiu, pentru că din păcate ştiţi foarte bine că în politică trebuie să te prostituezi ca să ai anumite avantaje pentru comunitatea pe care o reprezinţi. M-am prostituat politic, din păcate. –Ce aţi obţinut? Microbuzul elevilor. –Deci a meritat? A meritat, sigur.“ Rămâne de văzut dacă de această dată au vorbit serios şi nu cumva şi aceste declaraţii sunt parte a unei noi strategii  politice pentru “binele comunităţii”, pentru că timp mai au destul şi se pot râzgandi aşa cum ne-au obişnuit deja. (Elena Solomon)

Adaugă la favorite Legătură permanentă.

Comentariile sunt închise.