Intoleranța la gluten

Glutenul este o proteină complexă care se găsește în grâu, secară și orz, prin urmare și în toate produsele ce conțin aceste cereale.

Intoleranța la gluten poate fi ușoară, când generează doar un disconfort, sau severă, când poartă numele de boală celiacă.

Boala celiacă este o afecțiune autoimună determinată genetic, în care la contactul cu glutenul conținut de alimente, sistemul imunitar răspunde prin deteriorarea vilozităților intestinale, acele microscopice zone în formă de degete de la nivelul intestinului subțire, la nivelul cărora se absorb substanțele nutritive din alimente. Urmarea o reprezintă tulburări grave de absorbție și deficite cum sunt cele de fier și calciu.

Simptomele intoleranței la gluten pot varia foarte mult de la o persoană la alta, ceea ce face ca de multe ori diagnosticul să fie dificil de pus, putând dura ani până la diagnosticarea corectă. Cele mai frecvente simptome ale intoleranței la gluten sunt problemele gastro-intestinale (diaree, constipație, dureri abdominale, balonare, crampe, arsuri la stomac, greață și vărsături).

Alte manifestări frecvente sunt oboseala cronică și scăderea în greutate. Diareea este considerată un simptom cheie, dar se întâlnește la numai 50% dintre adulții diagnosticați cu boală celiacă.

Boala celiacă poate implica malnutriție, care poate duce la anemie, osteoporoză, depresie, tulburări neurologice, pierderea părului, furnicături ale extremităților, mâncărimi ale pielii, afte bucale, iar la copii, la probleme de comportament (cum sunt ADHD, iritabilitate), dificultatea de a lua în greutate, deteriorare a smalțului dinților, tulburări de creștere, pubertate întârziată.

Există studii care au arătat că procentul femeilor cu intoleranță la gluten ce suferă de infertilitate fără altă cauză cunoscută este mult mai mare decât cel al femeilor ce nu sunt afectate de această intoleranță alimentară.

Fibromialgia, ea însăși un diagnostic destul de greu de pus, după excluderea altor tulburări neurologice, este o afecțiune caracterizată prin dureri severe ale mușchilor și tendoanelor. Se pare că intensitatea simptomelor fibromialgiei poate fi redusă foarte mult adoptând o dietă fără gluten. Diagnosticul de boală celiacă se confirmă prin efectuarea biopsiei de mucoasă intestinală, care evidențiază leziuni de la atrofia până la dispariția vilozităţilor intestinale. Markerii serologici pentru boala celiacă sunt folosiți atât pentru diagnostic al pacienților cu simptome atipice, cât și ca metodă de screening, pentru depistarea precoce a acestei boli. Un astfel de marker îl reprezintă transglutaminaza tisulară, care este considerată autoantigenul major în boala celiacă. Pentru pacient este doar o analiză de sânge obișnuită. Fiind o boală determinată genetic, există și teste de determinare a haplotipului HLA care, dacă sunt negative, exclud posibilitatea acestei boli. Persoanele la care diagnosticul de boală celiacă a fost confirmat trebuie să adopte o dietă fără gluten pentru tot testul vieții. Dacă persoanele cu boală celiacă elimină alimentele care conțin gluten din alimentație, absorbția normală a nutrienților este de obicei restabilită în decursul a câtorva luni, până la doi ani. În consecință multe dintre simptome vor dispărea sau scădea în severitate. Multe persoane cu boala celiacă au, de asemenea, intoleranta la lactoză, o proteină specifică laptelui. La majoritatea pacienților simptomele dispar o dată cu eliminarea glutenului din dietă, dar  persoanele cu intoleranță la lactoză pot prezenta simptome gastrointestinale similare cu cele ale bolii celiace. De aceea, dacă simptomele persistă după eliminarea glutenului din alimentație, este de luat în considerare și o dietă fără lactoză. Diagnosticul de boală celiacă și eliminarea glutenului din alimentație se decid în urma consultației și investigațiilor decise de medicul specialist în „diabet, boli de nutriție și metabolice” sau „gastroenterologie”.

 

Dr Irina Ionica

 

Adaugă la favorite Legătură permanentă.

Comentariile sunt închise.