Fragilitatea

Fragilitatea este un sindrom care se manifestă prin deteriorarea stării de sănătate a vârstnicilor.

Fragilitatea poate fi explicată prin vulnerabilitatea persoanelor în vârstă la diferiți factori de stres: infecții, traumatisme, temperaturi extreme, modificări de medicație sau pur și simplu schimbări din viața de zi cu zi. Fragilitatea nu este o boală , ci mai degrabă o combinație între procesul de îmbătrânire și variate probleme medicale care apar la persoanele vârstnice.

Deși nu este o boală, anumite probleme medicale joacă un rol important în fragilitate.

Fragilitatea este un indicator al îmbătrânirii accelerate, simptomele care o definesc fiind:

• Scăderea în greutate neintenționată; • Scăderea capacității funcționale, adică limitarea eficienței aparatelor și sistemelor corpului;

• Lentoarea în activități;

• Capacitatea de adaptare scăzută.

Factori de risc ai fragilității sunt:

• Bolile cronice: bolile cardiovasculare, bolile cronice renale, diabetul, demența, depresia;

• Deficiențe fiziologice: ateroscleroza, anemia, disfuncțiile hormonale, obezitatea sindroamele inflamatorii, probleme de coagulare, hipovitaminozele;

• Factori ce țin de mediu: locuință, familie/singurătate, venituri scăzute.

Componentele fragilității geriatrice sunt, după alți autori: anorexia, scăderea masei musculare, osteoporoza, imobilizarea sau scăderea activității fizice, ateroscleroza, depresia, scăderea performanțelor intelectuale, slăbiciunea musculară, tulburările de echilibru și complicațiile după intervenții chirurgicale.

Toate acestea sunt evaluate și tratate în cadrul specialității de geriatrie, cea care se ocupă de problemele medicale ale vârstnicilor. Evaluarea fragilității la un pacient în vârstă se face printr-un scor de la 0 la 5 care apreciază: variația greutății corporale (o scădere cu mai mult de 4,5 kg în ultimul an trage un semnal de alarmă), forța de prindere cu mâna, evaluarea auto-epuizării, activitatea fizică redusă, angajarea într-o scurtă plimbare, testul de mers pe jos 4 minute.

Prevenirea sau întârzierea instalării fragilității la o persoană vârstnică se poate face prin:

• Alimentație – menținerea unui aport caloric cu toate principiile alimentare (proteine, glucide, lipide, vitamine si minerale);

• Exercițiul fizic care crește rezistența, puterea, masa musculară, viteza de mers pe jos și toleranța la efort a vârstnicului;

• Prevenirea și combaterea aterosclerozei și a complicațiilor ei (cum este hipertensiunea arterială);

• Evitarea izolării și a imobilizării la pat, cu toate consecințele ei;

• Tratamentul durerii;

• Exerciții de echilibru și de flexibilitate;

• Prevenirea deficitului de vitamina D;

• Tratarea depresiei și a tulburărilor de memorie.

Dintre toate mijloacele de acțiune împotriva fragilității la vârstnic exercițiul fizic are cele mai multe beneficii. În contextul actual al pandemiei cu COVID 19 în care vârstnicii au fost nevoiți să stea mai mult decât de obicei în casă, s-au creat condițiile unei fragilizări suplimentare.

Așadar sunt importante menținerea tratamentului diverselor boli, a unei alimentații echilibrate și a unui nivel de mișcare cât mai aproape de cel normal. Fragilitatea este o parte a procesului de îmbătrânire și totodată o condiție a scăderii calității vieții vârstnicului. În funcție de nivelul de gravitate a fragilității, ea poate fi prevenită, tratată sau chiar recuperată, cel puțin parțial, prin intervenția medicului geriatru.

Dr Irina Ionica

 

Adaugă la favorite Legătură permanentă.

Comentariile sunt închise.