Durerea cronică

Array

Durerea este o experiență individuală, subiectivă, influențată de experiență, de împrejurări și de
multiple variabile psihosociale. Definită ca o experiență senzorială și emoțională neplăcută, durerea îndeplinește o funcție de adaptare la mediu, fiind un sistem complex ce ferește organismul de primejdie. Durerea cronică, spre deosebire de cea acută, este caracterizată de persistența, de durata ei
pentru o perioadă de peste 3-6 luni de la evenimentul declanșator.

Durerea cronică este adesea asociată cu perturbarea somnului și cu scăderea până la abolire a funcției de protecție pe care o are durerea. Din acest moment durerea devine sursa unui comportament mai degrabă disfuncțional, a suferinței și chiar a dizabilității, împiedicând omul să aibă o viață profesională și socială normală.

Durerea cronică asociază, pe lângă senzația de durere propriu-zisă o componentă afectivă, psihică importantă, gândire catastrofică, frica de durere, sentimentul de neajutorare, anxietatea, izvorâte din depășirea capacității organismului de adaptarea la durere, prin persistența acesteia în timp și suprasolicitarea căii nervoase de transmitere și procesare la nivelul creierului a informațiilor ce țin de durere.

Factorii afectivi implicați în durere sunt:

• depresia, care apare la până la 87 % dintre pacienții care suferă de afecțiuni asociate cu
durerea cronică,
• anxietatea, unul dintre cei mai destabilizanți factori legați de durerea cronică, înglobând
frica legată de evoluția afecțiunii cronice,
• furia, care apare în urma încercărilor repetate și nereușite de a trata durerea, se
îndreaptă împotriva propriei persoane în 74% din cazuri și împotriva cadrelor medicale în
62% din cazuri.
• factorii cognitivi: mulți pacienți cu durere cronică prezintă o reducere a activităților
direcționate într-un scop și aleg un stil de viață mai pasiv și sedentar, creându-se o spirală
descendentă de inactivitate și somatizare (reflectare a suferințelor emoționale în plan
fizic).

Tratamentul durerii cronice ar trebui să se facă de către echipe multidisciplinare, adică de cadre medicale instruite în discipline diferite, cum sunt: neurologia, reumatologia, medicina internă, ortopedia, oncologia, medicina de recuperare, kinetoterapia, fizioterapia, psihoterapia, terapia ocupațională, psihiatria etc. în funcție de caz și de cauzele durerii.

Dintre medicamentele care pot fi folosite în tratamentul durerii cronice, amintim:
• antiinflamatoarele, care combat durerea reducând procesele inflamatoare care stau la baza ei;
• analgezicele opioide, adică medicamente împotriva durerii cu acțiune centrală, la nivelul creierului;
• antidepresivele, medicamente care combat depresia instalată în timp prin scăderea rezistenței psihice la durere;
• medicamentele pentru insomnie, care tratează insomnia asociată senzației dureroase, a cărei instalare provoacă epuizarea în plus a resurselor organismului de a face față durerii;
• analgezicele locale, geluri și creme care se aplică pe locul dureros.

Tehnicile de relaxare, bio-feedback, antrenamentul autogen, fizioterapia, terapia prin mișcare, cum este cea prin yoga, pilates, tai chi și alte practici de punere în echilibru a energiilor corpului pot contribui de asemenea la ameliorarea și controlul pe termen lung al durerii.

 

Dr Irina Ionica

 

Array
Adaugă la favorite Legătură permanentă.

Comentariile sunt închise.