Mă chinui de mai multe zile să îmi fac o prezentare. Trebuie… Mi-e greu să vorbesc despre mine. De fapt, nu îmi place deloc. Mi se pare aiurea. Ce să zic, cum să spun!? Să mă laud…neah!! Să-mi fac autocritica… ce, mai suntem pe vremea şedinţelor de partid??? În loc de: eu sunt, eu fac, am să vă spun câteva dintre lucrurile care îmi plac, le admir sau care mă uimesc.

Îi apreciez pe cei care fac horoscoape (sau horoscopuri, conform EBA). Au o imaginaţie bolnavă. În fiecare zi inventează lucruri pe care le transmit cu titlu de adevăr stelar naivilor care habar nu au ce trebuie să facă şi aşteaptă instrucţiunile de la TV sau radio. Admir înţelepţii (a se citi fiilosofii), mi-ar plăcea să am mai mult timp să-i şi citesc.

Mă uimeşte Universul, mintea mea nu poate să-l cuprindă, nu pot să-mi imaginez lucrurile care nu au o limită. Îl apreciez mult pe Stephen Hawking. Iubesc provocările, mă plictisesc din ce în ce mai repede. Vreau să călătoresc mai mult. Mai am încă locuri libere pe frigider pentru magneţi.

Nu ştiu să primesc cadouri. Mi se pare că nu pot să fiu destul de recunoscător. Îi mulţumesc profesoarei mele de matematică (diriga mea din liceu – dna Ioniţă), pentru că m-a făcut să-mi dau seama că nu am nimic în comun cu cifrele, aşa că am ales cuvintele. Nu regret nicio secundă. Graţie lor sunt ceea ce sunt. Cam atât. Trebuie să fug… Mă înclin!