M-am născut chiar de ziua mea. Şi pentru asta trebuie să-i mulţumesc mamei. Pentru faptul că pot fi cum vreţi voi, trebuie însă să vă mulţumesc vouă, radioascultătorilor de Voces Campi.

Când vine vorba de mine, e mai greu să vorbesc. Ştiu însă că nu am avut stare încă din faşă, nu am avut stare la grădiniţă unde jucam rolul unui medic oarecare, injectându-mi colegii. Nu am avut stare în generală şi în liceu, cerând tot timpul schimbări.

Mai târziu nu am avut stare nici la cursurile superioare de şcoală, mai ales la orele de literatură engleza când râdeam de opera lui Samuel Beckett – “Aşteptându-l pe Godot”. Nici acum nu am stare, pentru că vreau să ies din sistem, tipar, ansamblu, normală, adică din acest… regim.